Când am căutat un loc unde să stau în Cracovia, am vrut ceva mai mult decât un simplu hotel. Am ales un apartament pe strada Dietla, nu doar pentru că era aproape de Piața Centrală și de Castelul Wawel, ci și pentru că clădirea părea să aibă o poveste de spus. Și așa a fost. Am vrut să fie aproape de centru pentru că prefer mersul pe jos pentru a putea explora în voie, dar și  în ideea în care de revelion, Sylvester cum îi spun polonezii, să pot ajunge ușor în piața Centrală. Apartamentul era foarte aproape de castel, pe care îl admiram chiar din cameră. O clădire interbelică, pe strada Dietla, un fel de Pache Protopopescu al nostru, o stradă care poartă numele unui primar vizionar care a modernizat orașul. Aceasta stradă a fost ca un fel de graniță simbolică între Centrul Vechi și cartierul evreiesc Kazimierz.

De ce scriu despre această stradă și clădire? Curiozitatea mea a fost stârnită de o inscripție de la intrarea în bloc: S. & D. Gottlieb Krakow, care la prima vedere era o inscripție originală de la construirea blocului.

Curios din fire și beneficiind de ajutorul tehnologiei am săpat puțin pentru a afla ce e cu inscripția. Siegmund si David Gottlieb au fost cei care au condus una dintre cele mai importante firme de materiale de construcții și finisaje din Cracovia, o afacere de succes in perioada Austro-Ungariei și interbelică. Erau specializați în placi ceramice, obiect sanitare și  sobe de teracotă. Au avut sediul chiar pe strada Dietla la numărul 21, foarte aproape de numărul 5 la care am stat eu.

Ca proprietar de clădire îți doreai să îi lași să își pună sigla pentru că era un semn de prestigiu, că ai apelat la cei mai buni și că ai folosit materiale și finisaje de lux.

Clădire este în still Secession (Art Nouveau) spre Modernism și aparținea negustorilor bogați din acea perioadă, care își permiteau cele mai noi și luxoase materiale ale vremii.

Un alt element al finisajelor era mozaicul, inițial aș fi zis că nu are nimic special, fiind cumva asemănător cu mozaicul din blocurile comuniste de la noi. Însă nu e chiar așa, pentru mozaic era folosită tehnica terrazzo, iar calitatea materialelor folosite în perioada interbelică era superioara celor folosite în mod industrial în comunism.

Stând în acest apartament, am simțit că nu sunt doar un turist, ci un explorator al trecutului Cracoviei. Fiecare detaliu, de la inscripția de la intrare la vederea Castelului Wawel din fereastră, mi-a amintit că călătoriile nu sunt doar despre locurile pe care le vizitezi, ci și despre poveștile pe care le descoperi.