Avantajul turelor in mijlocul săptămânii și pe trasee nu foarte umblate, este că ai muntele doar pentru tine. Cred că au trecut 4 ani de când am fost ultima dată în Hășmaș. Atunci a fost cu popas peste noapte la Piatra Singuratică, de data asta însă a fost o ieșire de o zi. Având tabăra de bază în Brașov am ajuns relativ rapid la intrarea în traseu, din Bălan.

Văzusem în urma cu ceva timp articole despre o furtună care a afectat și traseul ce pornește din Bălan. Partea bună e că a fost curățată zona. Partea proastă e că începutul traseului prin pădure s-a transformat acum intr-un drum forestier. Dar compensează partea superioară.

Mă uitam la poze din weekend și mă întrebam dacă să iau sau nu rachetele de zăpadă. Nu le-am luat și bine am făcut, le-aș fi cărat degeaba. Poteca era bătută și au fost foarte puține situațiile în care m-am afundat.

A fost o zi cu mult soare in care nu am întâlnit niciun un om pe traseu. Dar am întâlnit totuși două capre negre, așa de la distanță. În aceiași zona in care le-am întâlnit și la ieșirea precedentă. Oare or fi aceleași?

Un munte doar pentru tine e un cadou frumos la mijloc de săptămâna. Cam cum a fost și Craiul acum ceva vreme.