Să tot fie 2-3 ani de când îmi făcea cu ochiul o tură de bicicletă pe Valea Argovei, însă nu se aliniau deloc planetele. Când vedeam câte o tură organizată în zonă fie era o distanță prea mare și un ritm peste nivelul meu sau pur și simplu aveam alte planuri. Dar iată că anul acesta a venit rândul și pentru Valea Argovei.

Am creionat câteva variante de traseu și planul general: plecare cu trenul din București până în zona Lehliu și de acolo la pedale. Returul spre seară tot cu trenul. Fiind în timpul săptămânii nu am găsit partener de drum și am pornit singur.

Am început traseul din Sărulești având ca prim obiectiv vizitarea runielor bisericii din Măgureni (fostă Pârlita). Un sat mic a cărui veche biserica a ramas doar ruină, o biserică cu o istorie ce incepe la 1671.

Mai departe am avut ca obiectiv o altă biserică părăsită. Cum mergi spre Valea Presnei, de la distanță, din drum, îți pare doar un pâlc de copaci. Pe măsură ce te apropii, dintre copaci se distinge turla unei biserici. Cu lacătul pe poartă, este împrejmuită de un gard de sârmă. În curte sunt o cruce de piatră și câțiva stupi. Biserica a fost construită în 1911 de un boier din zonă. Astăzi stă singură în câmp și rar își mai deschide porțile. În Valea Presnei a fost construită o bisericuță nouă din lemn, astfel că biserica veche este data încet, încet uitării.

Pentru că nu cunoșteam zona, m-am uitat puțin pe Google street view să îmi fac o idee asupra drumului. O parte din traseu nu era disponibilă pe street view așa că nu îmi rămânea decât să explorez pe viu. După ce am trecut de Gurbănești și Valea Presnei drumul asfaltat s-a terminat și am continuat pe un drum de pământ printre terenuri agricole. Din loc în loc mă opream să admir peisajul, eram doar eu cu bicicleta și gândurile mele.

Mă apropiam de Valea Argovei și vântul din față își făcea simițită prezența, așa că am decis să fac o pauză de hidratare la primul magazin din sat. Mult nu mai era până la Lehliu Gară de unde urma să iau trenul inapoi și părea că am suficient de mult timp pentru o pauză generoasă de hidratare și mâncare „La Partid”. Timp de pauză a fost, dar vântul din față a făcut să pară că pedalez pe loc astfel încat pauza a fost așa mai pe fugă, cât pentru 4 mici și 2 beri reci înainte să ma urc in trenul de București.