Musala – varianta de vară

Musala, cel mai înalt vârf montan de la vecinii noștri Bulgari și în același timp din Balcani. Nu îmi era străin, am mai fost de 3 ori până acum, însă doar iarna. Fiecare loc are farmecul lui în funcție de anotimp, așa că anul acesta am decis că o parte din vacanța de vară să o petrecem în Borovet cu scopul ca într-una din zile să urcăm pe Musala. Citisem că vara este foarte aglomerat, accesul facil dat de urcarea cu gondola pana la 2369 de metri îl face să fie un vârf ușor de atins de aproape oricine. M-am împăcat cu gândul că va fi aglomerat și vom fi parte din lungul șir de turiști.

Doar că am ales sa urcăm marțea, zi în care gondola nu funcționează. Mi-am spus că e un lucru bun până la urmă, o să muncim puțin mai mult urcând direct din Borovets și în plus va fi mai liber. Înainte de culcare, tot uitandu-mă pe hartă la traseele din zona am decis că traseul spre cabana Musala să nu fie cel clasic abordat de toata lumea. 

Am scuratat totuși o parte din drum urcând cu telescaunul (Sitnyakovo Express) care deservește bike parkul. De la stația superioară a telescaunului am urmat o potecă lejeră, consultând din când în când harta pentru a fi sigur că mergem în direcția bună și sperând că traseul pe care îl vedeam pe harta va fi practicabil și în teren.

Pe hartă aveam marcată o construcție la care am ajuns relativ repede. Construcția s-a dovedit a fi o cabană clasică de munte: cabana Chakar Voyvoda. Am facut o scurtă pauză la cabană și am pornit la drum, nerăbdător să parcurg cei câteva sute de metri până la o intersecție de trasee unde urma să facem dreapta.

Am ajuns la intersectie, poteca era vizibila si traversa o poienita inierbata. Era si un indicator care avertiza sa avem grija la serpi, dar din pacate iarba era prea mare ca sa ii putem vedea. In schimb am inceput o urcare sustinuta printre jnepeni si am inceput sa ma gandesc la sparyul de urs pe care il avea unul dintre cei care se odihneau la cabana. Am ocolit un varf al carui nume nu l-am retinut si am ajuns in scurt timp la o noua intersectie.

In aceasta portiune de traseu am fost doar noi si poteca serpuita printre jnepenii care ne depaseau in inaltime uneori. Pe masura ce am urcat si am ajuns pe la 2400 de metri, jnepenii s-au rarit si am avut parte de un peisaj similar cu cel din Retezat, cu lespezi mari. Consultand harta eram nerabdator sa vad cele 3 lacuri care apareau in stanga crestei pe care ne aflam. Si am fost rasplatiti de o priveliste superba. Am continuat spre dreapta, traversand pe curba de nivel spre o șa de unde urma sa vedem cabana Musala.

Aici am intalnit prima persoana dupa plecarea de la cabana Chakar Voyvoda, un tanar care cobora de pe Musala si voia un traseu diferit pentru retur. Am schimbat cateva vorbe si ne-am vazut fiecare de drum. Dupa doar cativa pasi s-a intors si ne-a intrebat cumva ingrijorat daca vrem sa urcam pe varf si sa coboram in aceiasi zi si ca poate ar fi bine sa ne grabim putin.

De sus aveam un view foarte frumos spre cabana Musala. Am decis sa facem pauza de masa aici sus, asta ca sa nu ne mai tenteze sa oprim la cabana, sa coboram in vale si apoi sa mergem direct spre varf. Coborarea spre cabana a fost rapida si peisajul imi era familiar, desi il vazusem doar iarna. Am ajuns relative repede la refugiul Everest si am inceput ultima urcare spre varf. Eram nerabdator sa vad cum e urcarea vara, insa am fost surprins sa vad ca exista o poteca de vara care merge in prima parte pe stanga iar apoi pe dreapta crestei. Fiind  o zi in care gondola nu a mers, au fost putini oameni in traseu, astfel ca am avut si o intalnire neasteptata cu 2 capre negre care au stat cuminti la poze.

A urmat pauza de poze si gustare pe varf, pauza de poze cu pisica de la statia meteo care lenevea la soare chiar pe borna care marca varful. Era atat de placut, insa aveam si o coborare de facut. Chiar daca era 17:30 eram relaxat pentru ca mai coborasem noaptea pana in Borovets.  Nu am luat in calcul ca iarna nu e ca vara si de la cabana Musala pana la forestierul care coboara in Borovets am facut mersul piticului printr-un tunel de jnepeni. Aceasta porțiune de traseu prin jnepeni, ar merita mai multe rânduri pentru a putea descrie cum a fost, dar aleg totuși să păstrez un limbaj civilizat 😂.

Dupa 12 ore si 17 minute si 30 de kilometri parcursi am ajuns in Borovets. A fost o tura lunga, de anduranta, diferenta de nivel nu a fost neaparat uriasa, dar tinand cont ca nu am mai facut nicio tura din martie, s-a simtit intens. Partea buna e ca a doua zi aveam in program sauna si relaxare la spa. Nu de alta, dar mai aveam poteci de batut pana la final de vacanta.  

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.