Orice tura pe munte incepe cu o propunere. In ultimele zile ne tot intrebam ba unde facem revelionul, ba unde mai facem si noi o tura sa ne reintram in forma ca parca ne-am cam lenevit. Dar unde? Multa zapada peste tot. A aparut si prima propunere: Calinet in Crai. Dar tocmai am zis un rand mai sus ca ne-am lenevit asa ca a aparut propunerea de plimbare in Ciucas, mai ales ca avem si cabana unde sa mancam si sa ne hidratam (lenea de care ziceam mai sus se tot baga in seama).
Pe 29 am facut planul, pe 30 dimineata urma sa ne intalnim la Muntele Rosu. Desi ad-hoc, au facut prezenta 8 persoane. Pe drum vremea nu era foarte optimista, dar inapoi nu aveam de gand sa ne mai intoarcem, desi a fost o tura cu destule „piedici”. Cativa kilometri buni in spatele unui camion ne-au facut sa marim intarzierea fata de ora stabilita. Primii ajunsi la intrarea spre Muntele Rosu au concluzionat sec: fara lanturi, mici sanse sa urcam. Asa ca ne-am re-orientat pe loc si am mers spre Valea Berii.
Ajunsi la intrarea pe Valea Berii am avut sentimentul ca sunt in parcare la Ikea intr-o zi aglomerata, asa haos era. Masini in toate directiile, oameni care se echipau, oameni care dadeau la lopata sa isi faca un loc de parcare. Asa am inceput si noi tura, dand la lopata ca sa avem unde parca masina. De unde sa stim noi ca in vreo 15 minute coboara lama de la cabana si o sa curete locul?
Gata echiparea si in jur de ora 10:00 am pornit la drum. Foarte matinal 🙂 . Nu trec 10 minute si ne intalnim cu excavatorul care curata drumul. Dupa cum se vede si in video de mai jos, ne-am distrat putin escaladand zapada de pe margine. Asta a fost una din activitatile zilei pana la cabana la fiecare urcare/ coborare a masinilor de la cabana.
Dar cum sa se termine piedicile aici? Peste inca vreo 15 minute ne ajunge din urma o masina de la Jandarmeria Montana. Am repetat operatiunea de catarat pe marginea drumului sa ii facem loc, doar ca nu au trecut mai departe. Au insistat sa stam putin de vorba pentru ca parcarea de jos trebuia organizata si cautau soferii catorva masini. Am fost fericitii castigatori ai unei masini care trebuia mutata. A coborat soferul, dar nu si cheia de la masina. In cele din urma a ajuns si cheia jos si soferul inapoi.
Zapada multa, dar si cer intunecat si ceata din loc in loc. Asa ca la cabana doar o parte am decis sa continuam in sus pentru o poza cu varful. Dar usor, usor, lenea de care vorbeam la inceput si cerul lipsit de vizibilitate ne-au facut sa ne intoarcem rand pe rand, lasand poza pentru 2019.
Ne-am bucurat insa de un Ciucas incarcat de zapada. La fel cred ca s-au bucurat si cei veniti la ski de tura.
In loc de incheiere, cateva imagini.
Aventurierul 