În tura de acum 3 ani, la pedale pe meleaguri Buzoiene si Râmnicene, așa cumva parcă pe urmele boierului Menelaș Chircu, văzând pe harta că urmează să ieșim de la șosea și neștiind exact cum va fi drumul și cât ne va lua traversarea pâna în satul următor, am facut aprovizionarea la ultimul magazin sătesc întâlnit, cel din fotografia de mai jos.

Am rămas plăcut surprins când apa ne-a fost oferită gratuit, chiar dacă era apă îmbuteliată. Și încep să visez la vremuri apuse, la vremuri în care la loc de popas ospătai chiar și dușmanul aflat la drum. Gesturi simple, în urma cărora nu se așteaptă nimic la schimb; doar bucuria că ai făcut un lucru bun și cineva te va pomeni și îți va mulțumi.

Pentru cine vrea să afle mai multe despre istoria locului, că tot am amintit de Menelș Chircu, iată o sursă foarte bună: https://slamramnic.wordpress.com/2010/03/06/in-excursie-cu-boierul-chircu/

Și câteva imagini dacă tot m-a lovit nostalgia. Fântânile cu cumpănă și carul cu roți de lemn tras de boi, imagini care îmi amintesc de copilăria la bunici.

• 

•